joi, 28 iunie 2012

Corupţia locală şi corupţia globală: istorii de deşteptat copiii

1. Ştire Mediafax din 22 martie 2012: "Ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, a declarat joi că Monica Macovei este mentorul său şi prima persoană pe care o sună atunci când vrea să afle pentru ce trebuie să pledeze legat de reforma justiţiei din România." 

2. Ştire Mediafax din 20 mai 2012: "Ambasadorul Gitenstein 'are tot dreptul' să facă aprecieri la adresa procurorului-şef al DNA, pentru că Departamentul de Stat al SUA a 'finanţat' atât DIICOT, cât şi DNA şi este interesat de ce se întâmplă cu această 'investiţie', a declarat, duminică, vicepreşedintele PDL Monica Macovei [...] : 'Da, are tot dreptul ambasadorul american sau alţi ambasadori să facă astfel de comentarii, pentru că SUA, Departamentul de Stat, a finanţat atât DIICOT, cât şi DNA, adică parchetele specializate pe crimă organizată şi corupţie. Sigur că-i interesează ce se întâmplă cu investiţia lor, în sens de eficienţă. Doi: au investitori străini. Investorii străini sunt interesaţi să nu fie corupţie în România. Cine luptă cu corupţia din România, la nivel de investigaţii? DNA. Deci e firesc şi normal să fie îngrijorat şi să-şi spună părerea cu privire la cum e condus DNA, dacă e condus eficient împotriva corupţiei sau nu', a explicat vicepreşedintele PDL."

3. Punând cap la cap cele două ştiri putem trage concluzia că dna Macovei apără dreptul dlui ambasador Gitenstein de a rosti răspicat în public ceea ce-i transmite dna Macovei la telefon. Fiind însă, în acest caz, şi parte interesată şi analist-judecător, dna Macovei se află  în plin conflict de interese şi se angajează într-un nonşalant act de corupţie - am putea zice - la vârful discursului public. Spre deosebire de privatizările frauduloase ale averii publice, dna Macovei "naţionalizează" fraudulos o opinie privată. Banii murdari se albesc trecându-i printr-o bancă străină, de preferat dintr-o republică bananieră. Ideile contrafăcute se legitimează reciclându-le printr-o ambasadă străină, de preferat dintr-o republică civilizată.

4.  Dar dna Macovei nu luptă împotriva corupţiei doar prin telefonul de partid şi megafonul dlui ambasador Gitenstein, ci şi în nume propriu şi pe faţă. La data de 19 mai 2009, dna Macovei a fost invitată să depună mărturie în faţa "Comitetului pentru Servicii Financiare" (Committee on Financial Services) al Camerei Reprezentanţilor din S.U.A..

Tema audierilor Comitetului a fost "Pierderile de capital, corupţie şi rolul instituţiilor occidentale" în răspândirea şi/sau stoparea corupţiei în ţările în curs de dezvoltare. Printre cei invitaţi să depună mărturie s-a numărat şi Nuhu Ribadu, fost şef al serviciilor anticorupţie din Nigeria (Economic and Financial Crimes Comission) în perioada 2003-2007. În primăvara lui 2009, ca urmare a persecuţiilor la care a fost supus şi după ce a supravieţuit celor două încercări de asasinat care l-au avut drept ţintă, Ribadu a părăsit Nigeria pentru a se stabili temporar în Marea Britanie, unde a devenit Senior Fellow la St Anthony's College, Oxford. 
În cele ce urmează voi arăta motivele şi scopul audierilor Comitetului pentru Servicii Financiare, apoi voi rezuma intervenţia lui Ribadu, după care voi rezuma şi comenta intervenţia dnei Macovei.

5. Preşedintele Comitetului, Democratul Barney Frank (Massachusetts), a deschis lucrările precizând că "problema corupţiei e foarte importantă" şi că, în contextul economiei globale, e necesar ca Statele Unite ale Americii să trateze această problemă cu la fel de multă atenţie şi onestitate ca şi în cazul afacerilor interne ale S.U.A.. Corupţia, a observat Frank, nu e doar "furt, e furt de la cei săraci, e furt de la cei mai nevoiaşi [...] E clar că, dacă nu reuşim să reducem corupţia, ne diminuăm capacitatea de a reduce sărăcia. Multe dintre câştigurile care ar trebui să decurgă din interacţiunea economică globală sunt diminuate din cauza persistenţei corupţiei" ("Pierderile de capital...", 1).
Congresmanul Republican Spencer Bachus, din Alabama, a întărit cele afirmate de Barney Frank, observând că Statele Unite ale Americii "beneficiază" de pe urma "creşterii economice" a ţărilor în curs de dezvoltare, care reprezintă "o masă globală de consumatori pentru exporturile şi importurile americane""Corupţia", a avertizat Bachus, "compromite creşterea economică benefică tuturor"("Pierderile de capital...", 2).

Pornind de la exemplul Preşedintelui de atunci din Congo, care ţinea într-un cont personal la o bancă din Hong Kong veniturile obţinute de pe urma vânzării petrolului congolez, congresmanul David Scott, Democrat din Georgia, a arătat că miliarde de dolari sunt transferate fraudulos, anual, din ţări în curs de dezvoltare în bănci occidentale ("Pierderile de capital...", 4).

Raymond Baker, director al lui Global Financial Integrity, a arătat că aceste tranzacţii ilegale sunt facilitate de faptul că, începând din anii 1960, "lumea occidentală a creat şi extins o întreagă reţea financiară integrată global pentru a facilita transferul veniturilor ilicite peste graniţe." Printre elementele acestei reţele se numără: paradisurile fiscale/ "secrecy jurisdictions", corporaţiile deghizate, conturile anonime de trust, şi fundaţiile fantomă. Acest sistem financiar global îngăduie circulaţia a trilioane de dolari rezultate din corupţie, trafic de droguri, terorism şi evaziune fiscală. Între 850 de miliarde şi un trilion de dolari se scurg anual dinspre ţările în curs de dezvoltare spre ţările dezvoltate, compromiţănd astfel dezvoltarea economică a ţărilor sărace.

Legislaţia Statelor Unite ale Americii, a arătat Baker, permite introducerea legală în S.U.A. a profiturilor obţinute în străinătate din următoarele activităţi: intermedierea de bunuri furate, falsificare de bani, contrabandă, vânzare de sclavi, trecerea ilegală a graniţelor (cărăuşie), trafic de femei, crime ecologice, şi orice forme de evaziune fiscală ("Pierderile de capital...", 5).

6. În  acest context, Nuhu Ribadu a declarat că, în Nigeria, ca urmare a corpuţiei, în trei decenii s-au risipit şi furat 440 de miliarde de dolari, obţinute în urma vânzării ţiţeiului nigerian. Dând un exemplu concret, Ribadu a arătat cum compania americană Halliburton a dat oficialilor nigerieni corupţi comisioane de 184 de milioane de dolari pentru a obţine contracte de 6 miliarde. "Afaceri" de acelaşi tip a făcut şi Siemens ("Pierderile de capital...", 9).

Jack A. Blum, expert ONU, a confirmat datele lui Ribadu. Blum a precizat că recuperarea veniturilor piedute ca urmare a corupţiei e foarte dificilă deoarece firmele occidentale lucrează prin intermediari şi filiale sau firme asociate din diferite ţări, mutând banii dintr-o ţară în alta şi făcând foarte dificilă detectarea banilor. Când, totuşi, anchetatori decişi precum Nuhu Ribadu reuşesc să dea de urma banilor şi cer ajutorul Departamentului de Stat american, lucrurile se complică: "Prima dată când ne-am izbit de problema asta a fost cazul Lockheed în Japonia. Aveam dovezi concrete că primul ministru al Japoniei, Tanaka, a primit saci de bani de la Lockheed Aircraft pentru a achiziţiona avioanele lor pentru Japonia. Departamentul de Stat American a fost apoplectic. Ne-au spus că nu putem face aşa ceva, că japonezii sunt aliaţi majori ai americanilor. Că vom produce un cutremur politic de proporţii în Japonia, ceea ce într-adevăr s-a întâmplat. Ne-au cerut să nu ţinem audierile. A trebui să facem un efort uriaş pentru ne asigura ca dovezile vor ajunge în mâinile japonezilor şi, spre onoarea lor, japonezii chiar au acţionat. L-au condamnat pe Tanaka, l-au trimis la închisoare. Dar sunt multe ţări pentru care aveam dovezi, şi Departamentul de Stat nu a făcut nimic cu ele" ("Pierderile de capital...", 14).

7. Ca urmare a depoziţiei sale, care a oferit date şi nume de companii americane implicate în acte de corupţie, Ribadu a fost luat la întrebări de congresmanul Republican Gary G. Miller din California.

Conform lui Miller, Ribadu nu ar avea dreptul să acuze companiile americane precum Halliburton, victime ale oficialilor nigerieni care le "extorchează" de bani. În esenţă, Miller a argumentat că, dacă nu ar plăti sumele cerute de oficialii nigerieni drept mită, companiile americane ar pierde afaceri profitabile în folosul companiilor germane sau franceze, care plătesc mita cerută de oficialii nigerieni. Confruntate cu această alegere, companiile americane nu pot, conform lui Miller, decât să accepte regula jocului şi să se angajeze în activităţi de corupţie pentru a-şi asigura desfăşurarea profitabilă a activităţii şi în context nigerian ("Pierderile de capital...", 32-33).
Cu alte cuvinte, vina aparţine mediului politic şi culturii nigeriene, la care companiile americane se adaptează mai mult sau mai puţin graţios.

Respingând acest argument, Ribadu a punctat decisiv:
"Dl Ribadu: Da. Bine, îngăduiţi-mi să vă explic un singur lucru: corupţia şi darea de mită sunt  acte criminale.
Dl Miller din California: Da.
Dl Ribadu: Din acest punct de vedere, nu diferă cu nimic de crimă, viol sau răpire, de exemplu. Credeţi că din moment ce alţii săvârşesc aceste crime e normal să le înfăptuiţi şi dumneavoastră? Nu." ("Pierderile de capital...", 34).
Argumentul lui Ribadu a fost susţinut şi de Anthea Lawson, reporter şi lider al organizaţiei non-guvernamentale Global Witness, care monitorizează fenomenele de corupţie stimulate de globalizare. Lawson a precizat că "e nevoie de doi pentru a valsa" şi că, fără implicarea corporaţiilor multinaţionale care plătesc mita şi a băncilor occidentale care acceptă să pună în circulaţie bani murdari, corupţia nu ar putea exista ("Pierderile de capital...", 34). Ribadu a revenit şi el arătând că, de vreme ce S.U.A. controlează tranzacţiile cărţilor de credit VISA şi MasterCard, ar putea ajuta la recuperarea banilor câştigaţi de pe urma activităţilor de corupţie. Vina, deci, e împărţită între elitele oficiale nigeriene şi corporaţiile americane care, în lipsa unei implicări mai viguroase a oficialilor americani, recurg în  străinătate la practici declarate ilegale în S.U.A..

8. Chemată să depună la rândul ei mărturie, dna Macovei a reuşit performanţa de a nu da numele niciunei companii americane implicate în activităţi de corupţie în România. Totul a rămas la nivelul declarativ al luptei eroice împotriva corupţiei generalizate ("Pierderile de capital...", 12). Întrebată cum anume ar putea cooperarea internaţională să ajute la eradicarea corupţiei în România, dna Macovei a dat un răspuns stupefiant, apropiat nu de pledoaria lui Ribadu/Lawson/Blum/Baker, ci de argumentele lui Miller. Conform dnei Macovei, companiile străine implicate în activităţi de corupţie sunt victime ale mediului politic din România: "Problema e mediul în care încheie contractele. Dacă o ţară oferă un asemenea mediu de proastă calitate în care corupţia e posibilă la nivel guvernamental, atunci compania va recurge..." la asemenea practici, putem  subînţelege noi din fraza neterminată a dnei Macovei ("Pierderile de capital...", 16-17).

9. Aşadar, dna Macovei e de acord mai degrabă cu congresmanul Miller decât cu dl Ribadu. Acolo unde dnul Ribadu a dat exemple concrete de companii americane care mituiesc oficiali nigerieni, dna Macovei a dat exemple vagi de miniştri români care iau mită nişte cârnaţi (având în vedere natura mitei, bănuim că mituitorul era neaoş, nu transatlantic). Acolo unde incoruptibilii Ribadu/Lawson/Blum au atras atenţia asupra activităţilor nocive ale companiilor occidentale şi asupra lentorii vinovate sau suspecte a oficialilor occidentali sesizaţi de actele de corupţie ale respectivelor companii, neoliberala dnă Macovei a reperat demn onoarea corporaţiilor americane pe care le-a exonerat de responsabilitate punând totul în cârca culturii politice româneşti.

Dar acest tip de argument e cu două tăişuri: pentru că, dacă marile corporaţii pot pretinde că sunt corupte datorită mediului politic românesc în care sunt obligate să funcţioneze, cartelurile noastre politice se pot scuza arătând că sunt corupte datorită mediului politico-economic global corupt în care sunt silite să evolueze. Trăim într-o lume globalizată, aşa cum nu obosesc să ne-o tot repete apostolii diferitelor integrări cu anasâna. Nu doar naţionalul produce corupţie, ci şi globalul. Mai ales globalul. O baltă se poate umple de mormoloci, dar numai mările şi oceanele produc piraţi.

Răspunsul dnei Macovei a fost pe aceeaşi lungime de undă cu argumentele pro-corporaţii ale congresmanului Miller. Şi totuşi dna Macovei a fost îmbrăţişată de societatea civilă din România drept luptătoare împotriva corupţiei, iar dl Miller a fost desemnat în 2006, 2007 şi 2008 de societatea civilă americană drept "unul dintre cei mai corupţi" 20 de membri ai Congresului S.U.A., fiind investigat şi de FBI pentru activităţi frauduloase .

E interesant şi că discipolul de azi al dnei Macovei, dl Mark Gitenstein, a devenit ambasador în România după ce organizaţii ale societăţii civile americane au protestat împotriva numirii lui de către Preşedintele Obama drept şef al Direcţiei pentru Politici Legale (Ofice of Legal Policy) a Departamentului de Justiţie.
Conform unui raport întocmit de Public Citizen, pe vremea când era lobbyist, dl Gitenstein a muncit cu sârg pentru a reduce posibilitatea cetăţenilor americani de a trage la răspundere corporaţiile corupte şi pentru a diminua transparenţa afacerilor: "La mijlocul anilor 1990, Gitenstein a făcut lobby în favoarea unei coaliţii de 430 de companii care doreau adoptarea lui Public Securities Litigation Reform Act (PSLRA). PSLRA îngreuna tragerea la răspundere a corporaţiilor şi a firmelor lor de contabilitate pentru falsele câştiguri prevăzute/proiectate în rapoartele lor financiare. Senatorul, la acea dată, Joe Biden a spus despre această lege că: 'Va da mână liberă corporaţiilor să-şi mintă investitorii... Micul investitor pierde datorită acestei legi. E absolut scandalos.' Legea a fost adoptată în ciuda vetoului Preşedintelui Clinton în 1995 [...] Din 1999 până în 2001, Gitenstein a lucrat pentru Boeing, Lockheed Martin, General Dynamics şi alte companii specializate în contracte de apărare împotriva lui False Claims Act. False Claims Act e o lege iniţiată de Preşedintele Abraham Lincoln care prevede recompense pentru funcţionarii publici care oferă informaţii care ar duce la expunerea fraudelor în contractele guvernamentale. Coaliţia reprezentată de Gitenstein cerea ca legea să fie modificată în sensul sporirii numărului de dovezi necesare pentru amendarea celor găsiţi vinovaţi şi pentru reducerea pedepselor celor găsiţi vinovaţi. În noiembrie 2007, Departamentul de Justiţie a arătat că recuperase mai mult de 20 de miliarde de dolari fraudaţi de când  False Claims Act fusese întărită în 1986. Gitenstein a făcut lobby pentru a dilua legea". 

10. Concluzii? Provizorii: că, în România băsistă, lupta împotriva corupţiei, ca şi "lupta împotriva comunismului", s-a făcut mai ales în stil de plenară PCR, cu argumente vagi care blamează poporul român şi nu angajează pe nimeni. Că dna Macovei e realistă când vine vorba de defectele clasei politice româneşti, dar idealistă când vine vorba de interesele corporaţiilor multinaţionale/americane în România. Acest lucru, scuzabil la un intelectual onegist, e inadmisibil la un (fost) ministru de Justiţie al statului român şi la un vicepreşedinte al unui partid de guvernământ.

Dacă trăim într-o lume globalizată, atunci elita noastră ar trebui să înveţe să rostească adevăruri de uz mai mult decât local. Ar trebui, cu alte cuvinte, să înceteze cu frecţiile la picioarele de lemn ale marinarului naţional şi piraţilor globali. Ar trebui, aceşti vătafi şi zapcii locali, să înveţe să le spună adevărul în faţă baronilor globali, şi să înceteze să se tot răţoiască la popor. 


sursa

duminică, 24 iunie 2012

Capitalismul face ravagii in Europa. NATO face ce vrea in Orientul Mijlociu



"Preşedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, propune ca statele membre ale UE să lanseze o reformă a sistemelor de pensii, în concordanţă cu speranţa de viaţă din aceste ţări".


Elita criminala a UE isi continua agenda draconica pro-austeritate, sub pretextul crizei financiare, in realitate fiind vorba de puntul no.1 de pe ordinea de zi a elitistilor, reducerea si controlul populatiei. Rompuy  face recomandari in asa fel incat nimeni sa nu mai "apuce" pensia, ci sa lucreze pentru interesul de grup al bancherilor pana se sfarseste ! Nemernicul !

Cei care cotizeaza, care alimenteaza fondul de pensii, se curata, de obicei, inainte sa iasa la pensie. In schimb, sunt militarii, magistratii, securistii si parlamentarii care beneficiaza de el. Si nu pentru 3-4 ani, ci zeci de ani de mancat pensie babana, fara sa cotizeze mult si cam fara sa munceasca. Aici trebuie umblat, nu la amaratii care-l alimenteaza.


Acest Rompuy, o marioneta nealeasa de nimeni si care nu s-a remarcat prin nimic, un psihopat care isi da cu parerea,fara sa i-o ceara cineva si fara raspundere personala,  vrea marirea varstei de pensionare pt ca fondurile de pensii au fost FURATE.Dar despre distrugerea locurilor de munca din Europa nu spune nimic? Cine a dirijat actiunea de sabotaj economic? Asta inseamna ca averea publica de stat,mai ales resursele naturale, trebuie sa ramana in proprietatea statelor care vor trebui sa palteasca pensiile. Altfel , cu ce vor garanta plata acestora?


In Romania, pentru barbati varsta de pensionare este cu doar 3-4 ani mai mica decat speranta de viata... La femei e ceva mai mult, vreo 8 parca. Cei din jurul meu, care au apucat pensia, s-au stins foarte repede, asa ca au iesit din sistem si nu i-au mai dezechilibrat balanta lui Basescu. Nu au mai stat ca grasii pe spinarea celor in putere... Sunt curios cum vor vedea cetatenii occidentali aceste masuri, ca la noi a venit Voda si le-a impus prin Piticul Atomic.




In tot acest timp, iese la lumina treptat degradarea situatiei sistemului bancar din Spania: "autorităţile spaniole iau în calcul forţarea investitorilor privaţi care deţin la băncile din ţară capital şi creanţe fără prioritate la plată să accepte pierderi prin restructurarea parţială a datoriilor din sistemul bancar".
Cu alte cuvinte, se doreste confiscarea banilor din banci ale firmelor private pt a continua salvarea sistemului bancar.
In Spania, datorita contractiei economice fara precedent, avand ca efect acumularea masiva de restante la plata ratelor la creditele ipotecare, bancile executa pe banda rulanta restantierii persoane fizice si ii evacueaza din casele luate pe credit. Se repeta scenariul din SUA, unde aproape fiecare mare metropola se poate lauda la periferie cu "cartiere" intregi de homeless evacuati din case si care locuiesc acum in corturi. Asta e rezultatul functionarii capitalismului, care se repeta ciclic odta la doua-trei decade, si prin care se urmareste acumularea masiva de bogatie in mana unei elite restranse , pe spatele masei largi a muncitorilor. Situatia actuala de pe piata ipotecare este foarte bine descrisa in desenul de mai jos, cu umorul negru aferent:

Iata si nivelul salariilor directorilor de corporatii, bancare sau nu, in lume, raportat la salariul mediu din tara respectiva. e bine de stiut asta cand se discuta despre masurile de luat in conditiile crizei financiare, si pt a intelege de ce elitele corporatiste nu dau doi bani, in masurile pe care le iau, pe conditia muncitorului de rand, si tot ceea ce doresc e doar cat mai multa putere si concentrarea a cat mai multi bani in mainile lor:




Ca sa incheiem cu capitolul criza financiara, trecem un pic prin Grecia.
Alegeri, nealegeri, demantelarea Greciei continua bine-mersi. E, in fond, tot ceea ce conteaza cu adevarat sub mascaradele "democratice"... alegerile sunt doar o capcana pentru tâmpiti, si cretini: 
Criza economică din Grecia atinge noi culmi. După ce au ajuns să-și vândă terenurile și hoteluri, elenii au scos la vânzare una dintre cele mai importante autostrăzi ale țării. Autoritățile elene au scos la vânzare și 12 porturi și câteva aeroporturi regionale.

In timp ce Europa e ravasita de binefacerile capitalismului, Orientul Mijlociu e ravasit de interventia brutala a NATO si SUA.
In Siria, mizeria creata de SUA si NATO atinge cote paroxistice: "rebelii" teroristi mercenari care controleaza inca orasul din vest  Homs, in frustrarea lor maxima pt ca armata siriana este din nou pe pozitii si a re-asigurat controlul intregii tari, ameninta ca daca armata guvernului sirian nu renunta la incercuirea orasului, vor proceda la executia locuitorilor orasului. Acesti teroristi mercenari numiti "rebeli" de mass-media de propaganda occidentala au salariile platite de regimul saudit obedient SUA, asa cum recunaoste The Guardian.


In fine, mulţumită politicii înţelepte a SUA şi a Occidentului european, Egiptul are un preşedinte din Frăţia Musulmană! Urmează adoptarea shariei, cu lapidarea femeii adultere, cu tot?  Evreii se vor bucura.


Situatia din orientul mijlociu se inrautateste pe zi ce trece, mai ales ca raportul de forte militar pe plan mondial este total disproportionat, si nu exista inca un jucator pe plan mondial care sa se opuna real agendei SUA in regiune, doar si daca privim in topul mondial al cheltuielilor militare, care spune totul:



Cheltuielile militare ale SUA sunt mai mari decat al tuturor celorlalte tari importante ale lumii, adunate, cu atat mai mult cu cat majoritatea acestora sunt tari aservite politicii SUA.



joi, 7 iunie 2012

Dictatura bancara

Un raport al Fondului Monetar International (FMI), estimeaza ca salvarea bancilor spaniole ar putea costa intre 40 si 80 de miliarde de euro, scrie joi ziarul spaniol ABC.



Se pare ca in ultimul timp capitalismul a devenit un fel de socialism corporatist. O banca e in impas din cauza deciziilor gresite pe care le-a luat? Nici-o problema, o salveaza statul. Mai multe banci au dificultati financiare si ameninta sa traga dupa ele toata economia? Nici-o problema, instalam un regim de austeritate si suporta populatia. Iar daca populatia se revolta si refuza masurile de austeritate, inseamna ca sunt doar niste lenesi care refuza sa munceasca.


Industria bancara reprezinta singura afacere privata in care statul, oricare ar fi el acopera pierderile si practic incurajeaza profitul in orice conditii
Bine a spus cine a spus: ""privatizarea profitului si nationalizarea datoriilor"".
Legi sociale, caldute si protectoare pentru banci....Clientii? ...eeeh...pai clientii sunt niste neispraviti care trebuie sa cedeze cat mai repede garantiile, pentru ca au imprumutat fara cap.

De ce s-ar mai chinui o banca sa-si scada salariile, sa adopte strategii de supravietuire....n-are rost, oricum statul le protejeaza cu banii populatiei.
"Concurenta", "cerere si oferta", "piata libera" si alte legi si concepte ale economiei raman doar pentru emisiunile de popularizare ale capitalismului, si se aplica ferm doar pentru clienti.
 
Frumoasa si interesanta este meseria de bancher. Cum ai probleme, cum vine statul si injecteaza banii poporului ca sa-ti salveze banca si , bineinteles , salariul care nu este unul ca oricare, ci unul foarte gras. Poti face cele mai proaste investitii ca bancher, inclusiv o banca paralela in care sa bagi profiturile fara sa stie nimeni, nu conteaza; statul te salveaza cu banii contribuabililor pentru ca prosperitatea ta este importanta. Sa ne facem bancheri, domnilor! Domnul Isarescu va avea grija de noi!

Capitalismul spune ca orice firma neprofitabila da faliment...in momentul in care salvezi bancile nu iti cam bagi picioarele in ideea fundamentala a capitalismului?!

Cu criza asta s-a observat ceva foarte interesant: ce e profitabil pica, daca nu e banca (caz in care e ajutata de stat) sau firma foarte puternica (caz in care iar e ajutata de stat)... cu alte cuvinte, totul e sa fi suficient de smecher incat sa nu te poata lasa sa falimentezi... cand ai ajuns aici te doare in dos.



In fine, daca tot e la moda ideea cu salvarea bancilor, subscriu si eu: Hai sa salvam bancile!! Nu? Saracutele banci! Eu ofer 1litru de benzina si o cutie de chibrituri.

marți, 5 iunie 2012

Siria, o reduta prea mica pentru un razboi atat de mare

Iata ca ne apropiem cu pasi repezi de ingenuncherea regimului Assad din Siria.
NATO si SUA, in graba de a instaura un regim obedient in aceasta tara, trece peste formalitati si "revolutii" aranjate, si actioneaza tot mai fatis in declansarea razboiului civil in aceasta tara.
Noi si noi marturii vin sa confirme faptul ca crimele mult trambitate de agentiile de stiri occidentale si puse in carca regimului Assad sunt de fapt infaptuite de mercenari platit de cabala occidentala militarizata a NATO.



Cum se face ca rebelii din Siria si Libia sunt asa de organizati si inarmati, stiu sa conduca chiar si tancuri? Cine ii inarmeaza, cine ii ajuta, cu arme dar si  propagandistic ?
"When the rebels seized the lower checkpoint in the center of town and located next to the local police department, they began to sweep all the families loyal to the authorities in neighboring houses, including the elderly, women and children.

Several families of the Al-Sayed were killed, including 20 young children and the family of Abdul Razak. The people were killed with knives and shot at point blank range.

Then they presented the murdered [corpses] to the UN and the international community as victims of bombings by the Syrian army, something that was not verified by any marks on their bodies." 
Link

(de pe blogul De-civilizare)

Evenimentele se precipita si sfarsitul regimului Assad este aproape, timpul nu mai are rabdare. Se doreste izolarea Iranului, si ingenuncherea tarilor prietene acestuia.
Dupa ce operatiunea se va fi sfarsit in Siria, totul va culmina cu atacul la scala asupra capacitatilor militare iraniene, intr-o operatiune aventuroasa si care lasa loc multor semne de intrebare in ce priveste evolutia ulterioara a evenimentelor pe scena internationala.
Este posibil ca toate acestea sa aiba legatura cu oprirea sincronizata a economiei mondiale, cauzata de o criza financiara provocata de marile congolomerate bancare, premeditat (zic unii) sau nu.

sâmbătă, 2 iunie 2012

Luaţi mâinile de pe Siria!


Încercarea mass-mediei, de a da naştere - ca urmare a masacrului de la Houla - unui ultraj public, împreună cu expulzarea diplomaţilor sirieni, expulzare coordonată de către marile puteri, sunt acte de cinism. Scopul lor este de a da legitimitate campaniei de destabilizare condusă de administraţia Obama şi de aliaţii săi din est. Aceştia sunt direct responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat la Houla şi pentru oricare alta formă de ultraj comisă în Siria de la începutul conflictului din 2011.
În mijlocul unei astfel de propagande deschise, muncitorii şi tinerii trebuie să menţină o opoziţie fermă faţă de toate apelurile Vestului în favoarea unei intervenţii militare împotriva Siriei.
Pentru ceea ce s-a întâmplat la Houla nu există încă nicio dovada de încredere care ar putea permite cuiva să respingă insistenţa cu care regimul lui Assad afirmă, că nu a jucat niciun rol în acel masacru și că este opera unor provocatori. Toţi martorii de până acum fac parte din comunitatea suniţilor şi au putu fi instruiţi înainte de către conducerea opoziţiei. Totul , de la cifrele care indică numărul victimelor şi până la identitatea lor - aceştia sunt întotdeauna portretizaţi a fi civili şi nu insurgenţi - este exagerat şi interpretat greşit, după cum au admis până şi reprezentanţii Națiunilor Unite.
Cu toate acestea, chiar dacă varianta avansată de opoziţie este într-adevăr cea reală - cele mai multe vieţi au fost pierdute datorită crimelor sectare comise de miliţiile pro- Alawaite. Iar dacă forțele armate au tras iniţial asupra bazelor opoziţiei – atunci Houla este doar un exemplu teribil al atrocităţilor nenumărate care au loc în Siria.
Atenţia exclusivă care este pusă pe Houla o separă de actele sectare de violenţă comise zi de zi de ambele părţi: răpiri, tortură, crime şi maşini cu bombă. Aceste acte sunt comise în Damasc şi în alte părţi de către elemente ale Al Quaeda aflate în opoziţie. Ca urmare a incidentului din Damasc, la 10 mai, acţiunile acestora au costat viaţa a 55 de oameni şi a altor 40 în decembrie anul trecut.
Mii de oameni au murit pe ambele părţi şi mulţi alţii au fost mutilaţi sau goniţi de la casele lor. Indiferent de lacrimile de crocodil care sunt vărsate la Casa Albă, pe Downing Street şi la Palatul Elysee, acest lucru este exact ceea ce puterile occidentale au aşteptat anul trecut, atunci când au luat decizia de a finanţa şi înarma insurgenţii suniţi.
Puterile imperialiste sunt maeştre în manipularea diviziunilor religioase, etnice şi tribale pentru a urmări o politică de divizare şi conducere. Ca urmare a căderii regimurilor client de încredere din Tunisia și Egipt - ca urmare a protestelor populare de masă - puterile au luat hotărârea de a influenţa orice schimbări politice care au urmat în zonele strategice şi vitale din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. Dacă opoziţia a amenințat aliații occidentali – cum a fost cazul în Egipt, Bahrain, Arabia Saudită – aceastea s-au întors direct împotriva lor sau au canalizat opoziţia în spatele mișcărilor sunite cum ar fi Frația Musulmană. Aceste puteri, în alianţă cu regimurile din Golf şi Turcia, ar putea servi ca o nouă bază a puterii regionale. Alternativ, puterile occidentale au folosit insurgenţii suniţi împotriva acelor regimuri pe care le-au considerat nesigure, cum a fost cel al lui Muammar Gaddafi în Libia, sau a celora aflate în apropiere de Iran, cum este regimul Assad în Siria.
Alături de scopul geo-strategic mai general, de reducere a influenţei Rusiei şi Chinei,
Iranul a reprezentat întotdeauna ţinta principală a comploturilor împotriva Siriei.
Atunci când politicienii din vest vorbesc despre o “prăbuşire” a Siriei în război civil, iar emisarul ONU şi al Ligii Arabe, Kofi Annan, declară că a fost atins un " punct de cotitură", atunci aceştia încearcă să insulte inteligenţa oameilor lumii. Marile puteri au făcut eforturi pentru un astfel de rezultat încă din prima zi.
Insurgenţii din Siria au fost înarmaţi la comanda Washingtonului prin intermediul aliaţilor din Arabia Saudită şi Qatar şi au fost organizaţi în jurul unei baze oferite de Turcia. Ei au fost puşi în poziţie în zonele din jurul Deraa şi Homs.
Planul a fost acela de a destabiliza Siria din punct de vedere politic şi, datorită sancțiunilor, de a o distruge economic până în punctul în care Assad ar fi obligat să demisioneze. Sau, în lipsa unui sprijin popular pentru o insurgenţă sectară în Siria - în zonele urbane cum ar fi Damasc şi Alep sunt comunităţi religioase diferite – ar putea fi aranjat un război folosindu-se de Liga Arabă și de Turcia. În cercurile de guvernământ se discută momentan, dacă masacrul de la Houla să fie sau nu folosit drept un pretext pentru o intervenţie.
Nou alesul președintele Francez din partea Partidului Socialist, Francois Hollande, merge pas cu pas pe urmele lăsate de Nicholas Sarkozy. El insistă, că " o intervenție militară nu este exclusă, dacă va fi efectuată respectându-se dreptul internațional, adică cu acordul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite."
Un rol politic josnic este jucat de foştii imperialişti de stânga, cum ar fi Partidul Socialist Muncitoresc din Marea Britanie, care oferă acum un al doilea rol al său, după cel jucat privind Libia. Partidul a portretizat atunci o insurgenţă sectară sponsorizată de Vest drept o "revoluţie" efectuată de către mase. La fel cum a fost cazul şi în Libia, ei avertizează asupra unei intervenţii militare occidentale (ca şi cum acesta nu ar avea deja loc), în timp ce sprijină mişcările burgheze - Consiliului Național Sirian, comitetele locale de coordonare și Armata Siriană Liberă - a căror scop precis este de a provoca o astfel de intervenție.
În Siria, ca şi în alte părţi din întreg Orientul Mijlociu, depinde totul de depăşirea dominaţiei politice a maselor de către forțele burgheze, indiferent dacă acestea sunt islamiste, nominal liberale sau de pseudo stânga. Influenţa lor face posibil ca evenimentele să fie dictate de imperialişti. Acest lucru a condus deja la alegerea unui regim islamic finanţat de Qatar în Tunisia, la alegerile din Egipt care sunt, de asemenea, dominate de islamişti în timp ce armata rămâne ferm la putere şi la războiul sângeros din Libia care a instalat un regim client pro-occidental.
Miza este mare. Escaladarea războiului civil în Siria şi ameninţarea tot mai mare a intervenției din Vest aduce pericolul unui război regional, care implică Iranul de o parte și Turcia și monarhiile din Golf, pe de altă parte. Un astfel de conflict ar diviza Orientul Mijlociu. Clasa muncitoare trebuie să facă tot ceea ce îi stă în putere pentru a împiedica un astfel de rezultat.
Regimurile reacţionare din Riyadh, Doha, Cairo și Tunis merită, asemeni regimului Baathist din Siria, să piară. Toate aceste guverne trebuie răsturnate și înlocuite cu guverne socialiste, anti-imperialiste şi cu adevărat democratice care să unească clasa muncitoare și masele rurale indiferent de afilierile lor etnice sau religioase.
În vest este necesară o nouă mişcare anti-război care să fie eliberată de strânsoarea celor de pseudo-stânga şi de cea a liberalilor. În marea lor majoritate, aceştia au fost transformaţi în avocaţi ai "războiului umanitar". Responsabilitatea muncitorilor şi a tinerilor din America și Europa este de a repudia această atitudine morală cinică a guvernelor lor şi de a cere ca acestea să puna capăt intereselor lor de pradă din Siria și din restul Orientului Mijlociu.
O astfel de mişcare de masă necesită o nouă conducere, care să avanseze o strategie a revoluţiei socialiste mondiale. Aceasta este Comitetul Internațional al celei de-a Patra Internaţionale.
De Chris Marsden 
2 iunie 2012

vineri, 1 iunie 2012

Blestemul aurului de la Rosia Montana loveste din nou

Nu le-a luat mult celor de la Rosia Montana Gold Corporation ( care vor sa exploateze cu cianuri la Rosia Montana, in cel mai mare zacamnt de aur din Europa in exploatare deschisa de suprafata) pentru a-si intinde tenataculele si spre varful puterii actuale.
Primul cazut victima "lobby-ului" murdar al off-shore-ului din Barbados este noul ciocoi parvenit, Daniel Chitoiu de la PNL, numit proaspat ministru al economiei.

Daca in guvernarea trecuta, am avut indivizi tristi si cozi de topor de trista amintire ca MRU sau Marin Anton, fost secretar de stat la mediu, care, in curat conflict de interese, fiind la mediu, deci in loc sa apere mediul natural din tara, facea propaganda la TV corporatistilor de la Gold, iata ca ei sunt intrecuti de noul ministru al economiei.

Cu un tupeu demn de o colonie africana bananiera, ii intrece pe premergatorii lui in ale lobby-ului pro-RMGC-ist, si declara azi, nici mai mult nici mai putin ca:

"Se poate ajunge si la stramutarea localnicilor la Rosia Montana, dar nu pot spune de acum asta....Ce avantaje au daca raman cu casele acolo si nu au din ce trai si care sunt avantajele daca trebuie sa fie relocati in alta zona, de siguranta, si exploatarea sa inceapa sa produca si sa vina investitii, sa aiba si ei, si copiii lor, si nepotii lor in viitor, sa aiba locuri de munca si sa dezvoltam din punct de vedere economic acea zona" 


Nici macar Marin Anton, impotriva carora s-a revoltat intreaga societate civila la vremea respectiva,- cand le canta in struna RMGC-ului - nu a avut tupeul sa mearga asa departe si sa afirme ca ii va stramuta pe localnici.


Pentru toti cei care se intreaba daca si cand a primit spaga Daniel Cianuroiu, priviti aici:
Actiunile RMGC sar de cur in sus, revenindu-si din starea foarte proasta in care erau cotate la bursa din Toronto.


Alooo, dom' Chitoiu, mai usor cu declaratiile astea ca lumea nu uita, chiar daca nu se pun in practica. Puneti mana si curatati tara de alde Gabriel, Barrick si altii veniti la supt resursele Romaniei, cu tot cu poluarea si cu furtul lor cu tot. Sunteti mai mizerabili decat PDL daca unicul investitor in resursele strategice nu va fi DOAR statul roman si, eventual, romanii care doresc actiuni.


Si apropos de reclamele alea penibile ce ne inunda la TV cu  "Oamenii din Rosia Montana nu vor decat sa munceasca": pai unde mai muncesc daca-i muta in alta parte?

Nu le este rusina sa exploateze saracia unor oameni pentru a-i umili la televizor in fata intregii tari?


Cand o sa se repete dezastrul de la Baia Mare, or sa moara fomistii care apar pe la TV.
Deci faceti odata proiectul Rosia Montana! 

Sa moara mai repede cei care si-l doresc, otraviti de propriile vise umede, cu bani multi.
Romanii nu sunt in stare sa faca un dig ca lumea, ce sa mai zic sa tina un baraj cu OTRAVA!
La prima ploaie mai puternica barajul se va rupe si fraierii or sa stea cu picioarele in cianura.



Merita mentionat ca interesul pentru sustinerea RMGC este ca un fir rosu ce leaga numeroase persoane cu decizie din PNL. Astfel, Adina Valean, sotia liderului PNL Crin Antonescu, s-a facut remarcata in Parlamentul European, unde a facut lobby desantat companiei cianuriste, alaturi de Cristian Preda de la PDL: "europarlamentarul Adina Valean organizeaza o dezbatere in favoarea proiectului minier Rosia Montana in cadrul careia actorii principali vor fi reprezentantii companiei Rosia Montana Gold Corporation."