marți, 17 ianuarie 2012

Si eu sunt un anarhist

Un miting autorizat e ca un barbat fără testicule. Ca o femeie fără  vagin. Ca un tenor fără coarde vocale.
Să  ceri autorizație pentru a demonstra împotriva autorității e ca și cum un ateu ar cere binecuvântarea Patriarhului. Ca și cum ai renunța la școală, dar numai după absolvire…
Obligația de a autoriza un miting este de fapt o interzicere explicită a acestui drept la exprimare. Că mitingurile autorizate, organizate „conform cadrului legal”, nu sunt decât niște fake-uri penibile, niște caraghioslâcuri tolerate de Putere tocmai pentru că sunt complet inofensive am văzut la ultimele „demonstrații” organizate de sindicate sau de partidele politice. Un miting „legal”, desfășurat într-un anumit interval orar, cu baloane colorate și fluierașe de bâlci, cu muzichie și șepci cu sigle pare un hibrid între o procesiune religioasă și o paradă gay. Un asemenea miting – legal – nu este unul real. Mitingurile reale sunt mitinguri – precum cele pe care le vedem zilele acestea – ilegale, neautorizate, „anarhiste”. Și prefer infinit mai mult un asemenea miting – ilegal, dar real – celui legal, dar ireal, ireal de ridicol – precum dansul pinguinului-profesor „organizat” de niște sindicate din învățământ ajunse de râsul curcilor.
Mergând pe opțiunea „legalității”, aceleași sindicate au preferat să lupte cu statul în instanță, uitând că cine face legea în țara asta poate să o și desfacă. Ceea ce s-a și întâmplat de fiecare dată: sindicatele din învățământ câștigau în instanță, dar până la punerea în aplicare a deciziei judecătorești, guvernul emitea o altă lege prin care decizia devenea caducă. Sindicatele, de o cumințenie suspectă, transformate deodată într-un fel de organizații advocățești, mergeau din nou la tribunal să ceară de la jude dreptate. Judele făcea din nou dreptate profesorilor, profesorii se întorceau fericiți – în ritm de pinguin – după care din nou Guvernul le tăia – legal – drepturile câștigate în instanță. Iată deci ce înseamnă să renunți la modalitățile specifice de luptă sindicală – iar modalitatea cea mai specifică și cea mai eficientă de luptă sindicală este GREVA.
Dar cine crede că dintr-o asemenea confruntare „autorizată”, „legală”, cu statul va ieși victorios înseamnă că e atât de prost încât crede că într-un război îi poți cere inamicului muniție și alimente. Dacă inamicul ți le dă totuși, înseamnă că muniția e oarbă, iar alimentele – otrăvite…
Mitingul din București este ilegal, neautorizat. Cu derapaje, cu violențe. Neorganizat. Fără revendicări explicite. Fără un program anume. Da, dar tocmai de aceea este unul real, autentic, viu.

Grăbit ca întotdeauna, impulsivul retor Crin Antonescu a încercat să-l transforme într-o manifestație USL. Sunt sigur că nu va reuși sau dacă va reuși mitingul se va dizolva de la sine ca atâtea alte manifestații colorate politic. Ceea ce nu a simțit domnul Crin Antonescu, anume că manifestanții au pentru dumnealui și pentru ceilalți doi membri ai triumviratului USL la fel de puțină stimă ca și pentru domnul Băsescu sau pentru domnul Boc, a simțit – cu antenele ei mult mai fine – camarila jurnalistică a domnului Voiculescu. Dovadă faptul că angajații biroului de presă ai domnului Voiculescu au cotit-o brusc de la o prezentare favorabilă manifestanților la o prezentare în culori sumbre și apocaliptice. Când și-au dat seama (destul de repede) că partidul-presă al domnului Voiculescu nu este câtuși de puțin agreat de manifestanți, aceștia s-au transformat – în relatările Antenelor – din niște eroi care ne aduceau aminte de eroii Revoluției în huligani, vandali, ultrași. Apelurile făcute către massele populare să se alăture manifestanților s-au transformat – pe nesimțite – în apeluri făcute Jandarmeriei să restabilească ordinea și disciplina cât mai repede. Critica la adresa jandarmilor – că sunt prea duri și prea zeloși – și-a schimbat deodată sensul: jandarmii deveniseră prea moi și prea toleranți cu „descreierații”.  Tocmai întoarcerea armelor de către membrii biroului de presă al domnului Voiculescu este dovada cea mai elocventă a faptului că mitingul este o manifestare a unei nemulțumiri sociale profunde, sincere și reale a oamenilor provocată de scăderea – tot mai dramatică – a calității vieții lor și a unei neîncrederi generalizate față de ce se numește – atât de impropriu – „clasa politică”.
Mitingul de la București nu a fost autorizat de către Primărie. Autorizația inițială emisă de către domnul Voiculescu a expirat. Autorizația semnată în grabă de către domnul Antonescu va fi probabil retrasă astăzi sau în cursul zilei de mâine. Ceea ce înseamnă că manifestația din Piața Universității – dacă va continua – va fi de trei ori mai adevărată.

Un comentariu:

mizantropescu spunea...

Adevarat si perfect de acord. De mult ma enervez pe tema asta lipsita de o minima logica. Adica daca cineva ti'o trage, tu trebuie sa ai aprobare sa protestezi ? In-cre-di-bil ! Cat de prosti cred astia oamenii ?