sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Ganduri...

Mi-ai daramat - din nou- icoana ce-mi erai.
Ai ucis cu vorbe, grele, mult prea grele, pornirea-mi de-a te ocroti,
Vorbe ce- au sfasiat cu sete din inima mea,

Ai lasat greutatea din lumea mintii tale pe umerii mei,
Arunci ancore in temeri si suferinti, ce nu te lasa sa zbori,sa navighezi pe ape.

Sunt doar un pescarus ce vrea sa zboare alaturi,
Sunt doar un delfin ce vrea sa se scufunde in infinit cu bucuria jocului.

Nu ai riscat sa imi asezi sufletul in palma, fara sa ceri nimic la schimb,

Am astepat, am sperat, m-am recreat, n-a fost primit.

Inca nu ti s-a luminat calea spre linistea sufletului tau,

Da, recunosc, te acuz ca ma acuzi

Masori iubirea in vorbe si nu in stari,caci nu INTELEGI,

Pentru ca nu iti exorcizezi demonii ce nu te vor ferice,

Si iti alegi destin potrivnic noua.

Iti omori creatia sufletului cu amintirea mintii.

Dar, te astept,

Iti astept momentul cand iti vei gasi pacea sufletului, si vei spune: SUNT GATA!

Cand vei simti si-mi vei spune: SUNT A TA! MA PREDAU TIE!

Chiar de vor fi ani, de vor fi vieti,ori evuri.
Chiar de nu voi mai avea aceeasi umbra,
Ori tu acelasi chip
Voi fi tot eu,
Vei fi tot tu.

Astept.

Un comentariu:

Adrian Alexandru spunea...

Ma bucur sa vad ca ai un blog foarte interesant! Felicitari!